Plimbare prin parc [Rezervat Shin & Reira]

Tresari auzindu-l, insa nu stiu la inceput cum sa reactioneze.
Ii placea sa creada ca Shin spunea asta in afara orelor de program si, cu toate ca baiatul i-o repetase de atatea ori, spunandu-i ca e sincer, se multumi numai sa zambeasca, raspunzandu-i ca si ea il iubeste.

Se apleca si o saruta pe frunte, inca zambind.
Apoi mai depuse cate un sarut pe ambii obraji, si in cele din urma pe gura, tragand ceva mai mult de timp.

Se lasa pe spate, alunecand usor in barca si zambind, gandindu-se ca astfel nu va reusi nimeni sa-i vada sau sa-i recunoasca.
Ii raspunse saruturilor, punandu-si mainile pe umerii lui.

Shin isi puse mainile pe spatele ei, sarutand-o incontinuu, fara sa-i lase timp sa respire.

Se stradui sa continue, raspunzandu-i fiecarui sarut, insa dupa ceva timp il intrerupse, ramanand fara aer si incepand sa chicoteasca, sprininindu-se de marginea barcii.

Insa Shin nu se opri nicidecum, si nu o lasa sa se indeparteze pentru mult timp de el.

-Hei ... ce s-a intamplat ?intreba Reira privindu-l zambind.Nu ai fost niciodata atat de hotarat sa nu ma lasi nesarutata, chicoti ea inca sprijinindu-se de marginea barcii.

-Tocmai. Te-am lasat sa scapi prea mult timp deja, chicoti Shin inapoi, tragand-o in bratele sale.

Nu mai protesta in nici un fel, chicotind in continuare si reincepand sa-l sarute, agitandu-se amandoi in barca si atragand putin privirile celor din jur.
-Ce facem daca ne recunaoste cineva ?rase Reira, stiind ca acest lucru era destul de posibil.

-Mmm... facu Shin, meditand. Fugim, sopti el apoi. Sau facem ceva si mai palpitant de atat si il ucidem pe cel care ne-a recunoscut. Ce zici? Vei fi complicele meu, sa stii!

-Sa-l ucidem ?Sa ucidem paparzzi ?facu Reira ochii mari, uimita de planul lui Shin, insa luandu-l foarte in serios.
Tresari deodata, ridicandu-se in genunchi in barca si straduindu-se sa-si restabileasca echilibrul, deoarece se agitase.
-Stiu!Voi scrie un cantec despre asta!spuse rozalia destul de tare.

-Shhh! se alarma Shin imediat, sarutand-o ca sa taca, si facand-o sa se intinda iar in barca langa el. Sa stii ca nu am chef sa fiu un criminal, asa ca nu e cazul sa te lasi recunoscuta!

-OK,OK, insa ... ar fi o idee interesanta pentru un cantec, zise Reira, in continuare destul de serioasa.
Atat de serioasa cat putea ea fi ...
In cele din urma izbucni in ras.
-As vrea sa fiu la fel de talentata ca si Ren si sa pot scrie versuri la fel de frumoas,e ofta ea.

Shin isi dadu ochii peste cap.
-Evident ca nu poti fii la fel de talentata ca Ren.
Se apleca spre urechea ei si=i sopti plin de mister, ca si cum ar impartasi cu cea un secret important:
-Vrei sa stii de ce?

Facu niste ochi mari, cu o privire ca de copil si se apropie si mai mult de Shin, semn ca nu va spune nimanui secretul.

-Pentru ca tu esti cu mult mai buna decat el, zise Shin, zambindu-i.

-Serios ?spuse Reira privindu-l uimita, realizand abia apoi "secretul" pe care i-l spusese Shin.
Incepu sa chicoteasca, sfarsit prin a-si sprijini capul pe umarul lui, razand.

Shin nu mai spuse nimic, ci doar o privi, cu respiratia intretaiata.
Incepu apoi sa se joace cu o suvita din parul ei.

Ramase sprijinita de el, incantata de "secretul" pe care tocmai il auzise, lasandu-l pe Shin sa se joace in parul ei, in timp ce-si indrepta privirea catre cer si incepu sa fredoneze versurile unei melodii.

-Ce melodie e asta? intreba Shin in cele din urma. Nu am mai auzit-o pana acum.

-Un cantaret din America ... E defapt o melodie veche, murmura Reira inca privind cerul.Melodia ... era preferata tatalui meu.Are numele meu ...

-Aha... facu Shin, nestiind ce altceva sa mai zica.

-Mamei nu i-a placut niciodata.A considerat ca e un fel in care tata m-a condamnat la un destin trist ... zambi amar Reira, revenindu-si insa repede si continuand.Spune ca melodia imi poarta ghinion ... insa deocamdata versurile sunt singurele care ma fac sa continui sa cant ...

-Poate ca asta e ghinionul tau... sugera Shin incet, pe un ton trist.

-Nu ... nu e ghinion.Depinde cum le privesti ... Sunt o poveste trista, insa ... o poveste nu trebuie sa fie neaparat cu sfarsit fericit pentru a fi frumoasa, nu ?se stradui rozalia sa-l faca sa zambeasca.